CE ANIMALUŢE CUNOAŞTEM?

[CRISTINA.M]

Rezumarea primului mesaj :

CINE ŞI CE ANIMALE CUNOAŞTE?

[andriananovac]

lupul este cel mai mare animal salbatic apartinand familiei Canidae? Dimensiunile normale ale unui lup se incadreaza intre 60-90 de centimetri inaltime, 20-60 de kilograme greutate si 1.3-2 metri lungime (masurata din varful nauslui pana in varful cozii).

cel mai mare lup capturat pana in prezent cantarea 80 de kilograme? El a fost capturat in Alaska in 1939. Regiunile Alaska si Canada sunt patria lupilor de mari dimensiuni aici fiind intalnite exemplare care cantareau peste 77 de kilograme.

lupoaicele din subspecia Lupul Arab sunt cele mai mici din lume? Femelele acestei rase de lupi cantaresc aproximativ 10 kilograme la maturitate.

de regula, femelele lup cantaresc cu 20% mai putin decat masculii?

conform majoritatii specialistilor, viteza maxima pe care o poate atinge un lup este de 65 km/h?


un lup vaneaza cel mai bine pe zapada? Forma labelor permite lupilor sa se deplaseze mai usor pe zapda, ajutandu-i atat sa se furiseze fara sa fie auziti cat si sa urmareasca rapid vanatul.

[andriananovac]

Elefantii sunt considerati a fi cele mai mari mamifere din lume. Acestia pot fi intalniti in Africa si in India, in special in padurile tropicale sau campiile din apropierea apelor. Desi nu vede bine, se ghideaza dupa miros si auz, pe care le are foarte sensibile, astfel ca poate simti apa de la o distanta de 4 km.

Exista doua specii mari de elefanti – elefantul african si cel indian. Acesta din urma este mai mic decat cel african, cu urechi mici si grase si colti mai mici, spre deosebire de elefantul african care are corpul mare si gras si urechile moi.

Elefantul este vegetarian, hranindu-se cu iarba, frunze si alte diferite plante pe care le gasesc in aceste zone. Acestia ajung sa consume aproximativ 225 kg de mancare si 90 litri de apa pe zi. Membrii familiei sunt legati ei prin legaturi puternice, toti ajuta la cresterea si apararea puilor. Cateodata, cand elefantii se intalnesc, fug unul catre celalalt si in semn de salut scot un sunet asemanator ce o goarna. Daca totul este in ordine, membrii turmei sunt linistiti, scot un mormait adanc dar daca turma este amenintata de ceva, mormaitul inceteaza si adultii formeaza un cerc in jurul puilor.

[andriananovac]

Primul animal domesticit a fost cainele. Probabil ca omul a intalnit stramosul cainelui cu 17-18 mii de ani in urma. Resturile din prada vanatoare omului. In ciuda modului similar de procurare a hranei, omul si cainele nu sunt rivali, dimpotriva, au devenit asociati. Cu 14-15 ani i.e.n se poate spune ca existau deja caini domesticiti, deoarece perioada coincide cu trecerea omului la viata sedentara.

O data cu aceasta, nevoia de a avea caini s-a «specializat» conform diverselor utilizari: de vanatoare, de paza, de lupta, de lux. Prin domesticire, aspectul si conportamentul cainelui s-a modificat; neamaivorbind despre deosebirile pregnante care exista intre caini din cele aroape 400 de rase s-ar parea ca nu sunt indivizi de aceleasi specii.

Cainele este un animal de talie medie, dar exista deosebiri foarte mari intre numeroasele rase de caini(0,9-70kg). Corpul este acoperit cu par de diferite culori si dimensiuni. Membrele se termina cu labe prevazute cu gheare. Exista deosebiri mari in ceea ce priveste forma capului si a urechilor. Dentitia de lapte este inlociuta cu cea definitiva, formata din incisivi necesari pentru prinderea prazii, caninii si molarii necesari pentru taierea si roaderea hranei.

Varsta unui caine se poate stabili dupa dentitie. Organele de simt, indeosebi simrul mirosului, sunt foarte bine dezvoltate. Este carnivor dar, pentru o viata sanatoasa are nevoie si de hrana de origine vegetala. Cu exceptia cainelui de vanatoare, aproape toti cainii de casa s-au dezobisnuit de vanatoaresi primesc hrana de la om. Printr-o reproducere dirijata s-au creat rase de caini prin urmasii proveniti din aceesi rasa, care sunt caini de rasa pura si, in caz contrar, corcituri.

[andriananovac]

Broasca testoasa are o rezistenta formidabila la foame, ce poate ajunge pana la 400 de zile.

Cea mai grea broasca testoasa din lume la ora actuala este broasca testoasa pieloasa LUTHUL (Dermochelys Coriaceea), care are o greutate de 700 Kg si o lungime de 2-3 m; ea inoata cu viteza unui atlet in cursa de 100 m si traieste numai in apele marine.

Cele mai mari broaste testoase de uscat traiesc in Insule le Galapagos (Testudo elephantopos) si in Insulele Oceanului Indian. Ele depasesc 1 m lungime si o greutate de 250-400 Kg.

In America de Nord traieste o broasca testoasa de circa 100 Kg, care se remarca prin carapacea ei neregulata si printr-o limba prevazuta cu un apendice in forma de vierme pe care-l misca atat de convingator, incat atrage pestii drept in gura.

[andriananovac]

Clasificarea molustelor
Exista peste 70.000 de specii de moluste, grupate in cateva clase:
- gasteropodele (cel mai mare grup) cuprind limacsii, melcii, scoicile, melcii de mare si molustele cu scoica univalvara
- bivalvele include scoicile-pieptene ,cele de rau si stridiile
- cefalopodele cuprind calmarul, caracatita, sepia si nautilul
- un alt grup, mic, include moluste ovale cu valve sudate

Ce caracteristici commune au molustele?
Molustele au un picior muscular pentru a se deplasa sau pentru a se retrage rapid in cochilie.La unele capete sunt dotate cu organe de simt.Molustele au plamani sau branhii pentru respiratie, precum si organe digestive si reproductive.

Cum se hranesc molustele?
Majoritatea molustelor au o limba aspra, numita radula, prevazuta cu dinti fini.Acestia desprind plantele sau animalele fixate de stanci sau faramiteaza hrana.Bivalvele ,cum ar fi stridiile si midiile, isi obtin hrana filtrand apa care trece prin valvele lor.

Cum se reproduc molustele?
Molustele se reproduce pe cale sexuala.Limacsii si melcii sunt hermafroditi (prezinta organe sexuale specifice ambelor sexe), dar trebuie, totusi, sa se imperecheze pentru a-si fertiliza ouale.Aproape toate molustele depun oua care apoi se transforma in larve.

[andriananovac]

Fluturii, care constituie ordinul lepidopterelor, se disting prin cele 4 aripi mari, acoperite cu solzisori microscopici, adesea colorati. Trompa le permite sa soarba lichide, in special nectarul florilor. Acestea sint insecte cu metamorfoza completa: de la stadiul de larva, sau omida, se transforma in nimfa, sau crisalida, apoi in fluture. Fluturii au o durata de viata foarte diferita: in medie 1 sau 2 luni. Dar unele specii pot trai un an, in timp ce altele nu depasesc cateva ore. Masculii descopera femelele dupa miros. In urma imperecherii, femelele isi depun ouale acolo unde larvele au posibilitatea sa-si gaseasca hrana-de exemplu, intr-o floare. Fluturii diurni si fluturii nocturni difera prin modul lor de viata dar si prin aspectul lor

[andriananovac]

Rechinii posedă între cinci şi şapte branhii pe fiecare latură a corpului prin care se efectuează respiraţia. Pielea lor este acoperită de denticuli dermali care îi protejează de leziuni sau paraziţi şi le asigură o mai bună dinamică în mediul acvatic. O altă caracteristică a rechinilor este că dinţii lor sunt substituibili.

Din punct de vedere al dimensiunii lor, rechinii prezintă o mare varietate de la rechinul pigmeu sau Euprotomicrus bispinatus o specie care trăieşte în zonele profunde ale mărilor şi care măsoară aproximativ 22 de centimetri în lungime până la rechinul-balenă sau Rhincodon typus, cel mai mare peşte cunoscut, care poate să atingă o lungime de până la 12 metri şi care, precum balenele, se alimentează numai cu plancton. Rechinul-taur, Carcharhinus leucas, este cunoscut pentru capacitatea sa de a înota atât în apă sărată cât şi în apele dulce din zonele de deltă.

[andriananovac]

Pescăruşul albastru este o pasăre care face parte din familia Alcedinidae reprezentată printr-o singură specie în Europa Centrală. Arealul lui de răspândire este Europa, Asia şi Africa de Nord. Pasărea trăieşte pe malul apelor curgătoare repezi sau a celor stătătoare cu apa clară unde trăiesc peşti. Hrana principală sunt peştii mici, insectele acvatice, larvele acestora dar şi crustaceii mici şi mormolocii. În ultimul timp, efectivul de păsări s-a refăcut după o perioadă în care această pasăre era o specie periclitată.

[andriananovac]

Desi sunt cele apropiate rude ale omului, primatele se folosesc mult mai putin decat ne-am astepta de semnalele sonore. Se poate spune ca maimutele sunt mai mult mimi decat vorbitori, din cauza laringelui lor nepotrivit pentru sunete nearticulate.

In 1966, studiindu-se peste 100 de specii de maimute, s-a facut inventarul semnalelor sonore scoase de acestea. Unele sunt comune la mai toate speciile(latraturi, mormaituri, strigate, chemari, etc.), altele sunt ordinului, familiei sau genului.

La maimute comunicarea prin gesturi inlocuieste lipsa limbajului articulat. Variata si expresiva gama de gesturi si mimici le ajuta sa se inteleaga asa cum se inteleg intre ei surdo-mutii.

Printre speciile care au fost mai bine studiate in ultima suta de ani merita amintite urmatoarele specii: babuinii, macacii, cimpanzeii, urangutanii si gorilele.

[andriananovac]

Ştiai că grupul rozătoarelor cuprinde cele mai multe specii de mamifere? Există peste 3400 de specii cunoscute. Aceste creaturi sunt întâlnite peste tot: de la ţinutul torid al deşertului până în zonele îngheţate ale Groelandei. Sunt haioase, uşor de îngrijit ceea ce înseamnă că şi-au făcut loc în casa omului pe post de animal de companie. În acest articol vom discuta despre cele mai întâlnite specii de rozătoare de casă.

Familiile care au copii şi puţin timp la dispoziţie pentru a avea grijă de un câine recurg la adoptarea unei rozătoare. Chiar dacă îţi vine să crezi sau nu, hamsterii sau Porcuşorii de Guineea pot ajuta la fel de mult în educarea copilului despre responsabilitate precum o pisică sau un câine.

[andriananovac]

Bufniţa are dimensiuni relativ mari, ajungând la peste 61 cm si 170 cm anvergura aripilor. Este o pasăre impresionantă, care a dat naştere la numeroase povestiri şi legende. Vânează numai noaptea, zburând fără zgomot, la distanţe de până la 15 km de cuib, acoperind prin urmare cca. 700 km pătraţi. Cu toate acestea, densitatea acestor păsări poate fi mult mai mare, dacă există hrană suficientă. Ca şi populaţiile de vulpi şi pisici sălbatice şi populaţia de bufniţe depinde direct de populaţiile de rozătoare (şoareci, şobolani, iepuri, bizami etc). La nevoie se hrăneşte şi cu insecte. Răspândită în Eurasia şi nordul Africii, buha se găseşte la noi mai ales în Lunca Dunării şi zonele de câmpie, mai bogate în rozătoare.

[andriananovac]

[andriananovac]

Balenele au apărut acum aproximativ 50 de milioane de ani. Strămoşii lor erau animale de uscat, care prin adaptarea treptată la mediul marin, au suferit pierderea perechii de picioare posterioare, crearea unei caudale, respectiv transformarea perechii de membre anterioare în înotătoare. Balenele sunt animale blânde, inteligente, care se hrănesc cu microorganismele din ocean.

Balenele au dezvoltat în cursul evoluţiei lor nişte formaţiuni numite fanoane, care le permit să se hrănească cu plancton. Acestea se termină prin nişte prelungiri în formă de perie, care funcţionează ca o sită. Astfel, din tonele de apă vehiculate prin gură, ele reţin doar planctonul. Diferite specii de balene şi-au dezvoltat propriile tipuri de fanoane, astfel încât acestea să reţină componente diferite ale planctonului. Acesta este o modificare adaptativă care le permite să nu intre în competiţie pentru sursele de hrană. Cataceele care au fanoane lungi şi subţiri, ca de exemplu balena albastră, reţin din apă microcrustaceele. Balenele care se hrănesc mai mult la suprafaţa apei, au nevoie de fanoane mai mari. În aceasta categorie intră balena de Groenlanda şi balena de Vizcaya. Capul balenei este foarte mare şi puternic, pentru a putea suporta greutatea fanoanelor şi volumul imens de apă care trebuie filtrat pentru a reţine hrana.

[andriananovac]

Renul este raspandit in America de Nord si in toata zona Artica si Subartica a Europei si Asiei.
Femelele au o greutate care variaza intre 60 si 170 kg, si lungimea de 162-205 cm . Masculii sunt de obicei mai mari, si au intre 100-318 kg greutate si lungimea de 180-214 cm. Renii au inaltimea de 80-150 cm si lungimea cozii de 14-20 cm.
Renii sunt rumegatoare cu patru stomacuri. Mananca lichieni, iarba si muschi de reni.

Se imperecheaza toamna tarziu, din septembrie si pana la inceputul lui noiembrie. Masculi lupta pentru accesul la femele. Doi masculi se vor bloca reciproc in coarne pana cand unul se va indeparta. Masculii dominanti pot obtine pana la 15-20 femele. Puii se vor naste in lunile mai sau iunie. Dupa 45 de zile, tinerii reni sunt capabili de a consuma in treacat si furaje, dar continua sa suga pana devin independenti.

Renul este mamiferul terestru care calatoreste cel mai mult. Renul din din America de Nord poate alerga cu viteza de pana la 80 de km/h si pot calatori pana la 5000 de km pe an. In migratie se gasesc mii de reni. In timpul iernii, renii calatorie in zonele impadurite acoperite de furaje care se gasesc sub zapada. Un ren poate inota usor si rapid. Cand se afla in migratie, nu vor ezita sa inoate peste un lac mare sau un rau larg.

[andriananovac]

[andriananovac]

O duzina de pasari flamingo roz, o specie rara, au fost furate din gradina zoologica din Amneville (Moselle-Franta).
Raufacatorii, foarte probabil traficanti de animale, au patruns in incinta gradinii zoologice taind gardul de plasa metalica si au intrat in pavilionul unde cei 13 flamingo roz isi petreceau noaptea, izolati de ingrijitori pe timpul noptii pentru a-i proteja de vulpi. Pasarile adormite au fost imobilizate cu banda adeziva, numai una reusind sa scape.
Acesti hoti au actionat, probabil, la comanda unui colectionar privat, pretul unui flamingo roz depasind 3000 Euro. Sigur nu le vor pastra prea mult, deoarece intretinerea acestora costa foarte mult, fiind necesara o hrana speciala pentru conservarea superbei lor culori” a declarat Michel Louis, directorul gradinii zoologice din Amneville

[andriananovac]

Pelicanii, aceste pasari arhaice, ramase din era tertiara, si-au diminuat mult efectiveleultimele decenii. Locurile lor de cuibarit s-au redus treptat, ca urmare a patrunderii factorului antropic, astfel incat pelicanii au disparut cu desavarsire din vestul si centrul Europei. Desi pelicanii au mai cuibarit in secolul al XV-lea in Danemarca, s-au retras apoi tot mai mult din fata civilzatiei, interiorul arcului carpatic devenind zona cea mai vestica a arealului lor de cuibarit. In secolul trecut, mai erau comuni si in Transilvania, iar in prezent, un ultim refugiu al lor a ramas doar partea estica a continentului, indeosebi Delta Dunarii.

[andriananovac]

Căprioara este un mamifer rumegător ce aparţine familiei Cervidae.
Înălţimea la grebăn este între 65–75 cm iar lungimea corporală poate varia între 95 şi 135 cm.
La unele specii, dimorfismul sexual este foarte pronunţat: Masculul, Capreolus capreolus L, numit caprior, are dimensiuni mai mari decât femela şi posedă coarne, cântărind între 20 şi 30 kg. A nu se confunda cu cerbul (Cervus Elaphus L.), un animal înrudit, de dimensiuni mult mai mari, care are greutatea cuprinsă între 180 şi 300 kg. Longevitatea este apreciată la 12-15 ani. Căprioara este vânată pentru blana sa de culoare roşie brună sau roşie-căramizie, devenită cenuşie pe timp de iarnă.

[andriananovac]

[andriananovac]

Vulpea, mamifer carnivor, cu numele ştiinţific Vulpes vulpes crucigera, este încadrată sistematic în familia Canidae, alături de lup, câine, şacal, enot etc.


Deşi de obicei vulpea e considerată - automat - a fi roşcată, de fapt coloritul său prezintă o mare varietate (de la roşcat aprins până la galben-cenuşiu). Se vorbeşte, ca urmare, de existenţa a trei varietăţi de vulpe: de mesteacăn (cu pieptul, partea ventrală şi vârful cozii albicioase, iar părţile laterale gălbui), cu cruce (care are o dungă neagră pe spinare, care se încrucişează cu cea de pe membrele anterioare; cea mai răspândită) şi cărbunăreasă (cu pieptul, gâtul, abdomenul şi vârful cozii cenuşii sau negru-cenuşiu şi picioarele negre). Există însă şi varietăţi intermediare, în multe cazuri fiind foarte greu de deosebit vulpea de anumite varietăţi de câini.

[andriananovac]

[andriananovac]

Vulpea polară este o specie de animale carnivore din familia canide care trăiesc în regiunile polare de tundră. Animalul este adaptat la clima rece, având o blană deasă, iar talpa labelor fiind acoperită cu blană. Lungimea vulpilor este între 65 şi 90 de cm, având înălţimea de ca. 30 cm. şi o greutate de 5 kg. Femelele sunt aproape la fel de mari ca masculii. Culoarea vulpilor diferă după anotimp, vara având culoarea blănii neagră pe spate şi picioarele fiind de culoare brună, pe când iarna, culoarea de camumflaj albă, alb-cenuşie. Vulpile polare au botul şi urechile scurte, blana deasă le permite vulpilor să supravieţuiască la temperaturi scăzute ce ating -80 °C.

[andriananovac]

Masculul se numeste cerb sau taur, femela ciuta sau cerboaica, puiul pâna la 1 aprilie al celui de al doilea an al vietii, adica pâna la vârsta de circa 10 luni, se numeste vitel de cerb. Pentru cerbul de diferite vârste, mai exista si alte denumiri, atât la mascul cât si la femela. Taurul adult are lungimea corpului pâna la 240 – 250 cm, coada de 12 – 16 cm, înaltimea la greaban de 152 – 155 cm.
Hrana cerbului este vegetala si consta, în perioada de vegetatie, din plante erbacee si frunze de arbori, inclusiv lujeri în crestere si iarna din plantele erbacee care au mai ramas verzi, apoi din lujeri, muguri, coaja de arbori. Consuma si licheni, în care scop iarna cerbii cerceteaza parchetele în curs de exploatare.

[andriananovac]

Prepeliţa este o pasăre ca. de mărimea unui sturz, fiind cele mai mici şi singura specie din ordinul „Galliformes” care sunt păsări migratoare în România. Ele sunt răspândite Europa Centrală, fiind păsări sperioase care se pot vedea ca şi potârnichile destul rar, efectivul lor a scăzut considerabil în ultimii anii, cauza fiind vânarea lor excesivă şi reducerea habitatului printr-o agricultură extensivă.

Prepeliţa trăieşte în general în ţinuturile cultivate din regiunile de deal şi de câmpie. Coloritul corpului este brun-cafeniu cu striuri longitudinale de culoare deschisă şi întunecată. Masculul are sub bărbie o pată de culoare cafenie închisă. Prepeliţa creşte de regulă două generaţii de pui într-un an, cuibul este o gropiţă în sol căptuşită de femelă şi ascunsă în ierburi care sunt aplecate de pasăre în boltă deasupra cuibului. Femela depune între lunile mai şi august ca. 8 - 15 ouă de culoare gălbuie punctate cu brun pe care le cloceşte femela singură. Pui eclozionează la 18 - 19 zile. Toamna păsările migrează spre sud în Africa de Nord, Africa Centrală şi Asia de Sud Vest unde iernează. Unele specii din Scandinavia iernează în regiunile din Europa de Sud.

[andriananovac]

[Continut sponsorizat]