Animalele din zone reci

[Vlad Hrapov]

[andriananovac]

Pinguinii (ordinul Sphenisciformes, familia Spheniscidae) sunt un grup de păsări acvatice, care nu zboară, şi care trăiesc exclusiv în emisfera sudică. Sunt mamifere acvo-terestre care trăiesc pe continentul îngheţat numit Antartica. Aceste păsări nezburătoare îşi prind hrana înotând şi prinzând în gură peştii pe care apoi îi devorează. Există mai multe speci de pinguini cum ar fi: Pingoinul Imperial,Pinguinul Adélie etc. Pe uscat par nişte înceţi care abia dacă se pot mişca dar în apă sunt foarte rapizi deoarece ei au acele aripioare cu care se mişcă foarte repede în apă.

[andriananovac]

Ursul polar (Ursus maritimus) este un urs alb care trăieşte în zonele nordice îngheţate ale Oceanului Artic, fiind cel mai mare animal de pradă întâlnit pe uscat. Durata vieţii sale este de 35-40 ani.
Ursul polar este un mamifer mare, greutatea acestuia ajungând până la 300-600 kg la masculi şi 150-300 kg la femele, înălţimea la 1,8 m şi lungimea la 3 m. Are o blană de culoare albă. Ghearele mari şi puternice sunt capabile să doboare adversarii naturali. Are un strat de grăsime sub piele, care îl ajută să se protejeze împotriva frigului, această caracteristică fiind întâlnită şi la alte animale din tundră. Este un înotător excelent. Corpul acestora este asemanător cu cel al unui urs maro. Capul poate ajunge la peste 40 cm lungime, cu circumferinţa de aproximativ 30 cm. Au buze extensibile, dinii sunt mai mici ca la celelalte specii, dar mai ascutiţi, gâtul mai puternic. Au buze extensibile adica nu sunt ataşate de gingii şi pot culege fructe mici, iar unii le pot coji. Au mirosul bine dezvoltat. Simte prada de la 30 de km depărtare. Urechile sunt mici, externe, dar au auzul bine dezvoltat. Culoarea blănii este albul, dar poate fi galbuie sau gri în timpul verii.

[andriananovac]

Vulpea polară este o specie de animale carnivore din familia canide care trăiesc în regiunile polare de tundră. Animalul este adaptat la clima rece, având o blană deasă, iar talpa labelor fiind acoperită cu blană. Lungimea vulpilor este între 65 și 90 de cm, având înălțimea de ca. 30 cm. și o greutate de 5 kg. Femelele sunt aproape la fel de mari ca masculii. Culoarea vulpilor diferă după anotimp, vara având culoarea blănii neagră pe spate și picioarele fiind de culoare brună, pe când iarna, culoarea de camumflaj albă, alb-cenușie. Vulpile polare au botul și urechile scurte, blana deasă le permite vulpilor să supraviețuiască la temperaturi scăzute ce ating -80 °C

[andriananovac]

Foca este o inotatoare neantrecuta. Pe tarm si pe gheata iese rar: sa se odihneasca si sa-si hraneasca puii. Pe cat de bine inoata in apa, pe atat de greu se taraste pe stanci sau pe gheturile plutitoare.Foca traiste in marile polare, in apropierea coastelor. Stratul gros de grasime de sub piele, nu numai ca o apara de frig, dar o face sa fie mai usoara sub apa.

Foca este un animal mare, avand forma hidrodinamica.Capul focii, aproape rotund, are bot scurt, buze carnoase, mustatii dese si lungi cu care pipaie. Ochii sunt mari blanzi, iar urechile, lipite de pavilioane. Cand foca se cufunda in apa, narile si orificiile urechilor se inchid. Trunchiul, bogat in grasimi, este subtiat catre partea dinapoi.

Picioarele anterioare sunt transformate in adevarate lopeti inotatoare. Ele sunt scurte, indreptate lateral, cu degete invelite in piele, din care ies numai ghearele bine ascutite. Picioarele posterioare se afla inapoia corpului, langa coada scurta cu care sunt unite formand un fel de lopata verticala, care serveste drept carma.

Pinidele (focile) sunt raspandite in toate marile Terei, mai ales in emisfera nordica. Ele au masa medie de 500-600 Kg, ochi mari si expresivi, mustati lungi de 45 cm si corpul acoperit cu blana scurta, aspra si lucioasa.Foca se hraneste cu pesti si alte animale din mare. Este un carnivor marin. Are dintii asemanatori ca ai cainelui, dar nu are carnasiere.

Aceasta respira prin plamani, ca animalele de pe uscat. Ea se ridica, din cand in cand, la suprafata apei pentru a respira. Cand apa ingheata, prin caldura botului face gauri in gheata si respira aerul atmosferic.Foca naste un pui pe care il hraneste cu laptele produs de mamele. Puii au blana de culoare alba si foarte pufoasa.

Focile sunt vanate pentru carnea, grasimea si blana lor. Din blana de foca eschimosii si laponii isi fac o imbracaminte calduroasa. Grasimea este intrebuintata la incalzit si la iluminat. Localnicii o beau calda, pentru a se incalzii.Nimic nu ramane neintrebuintat: din sange se face o ciorba buna, iar din oase se fac cuie si alte unelte.Vanatoarea este limitata prin lege. Ursul alb si delfinul sunt cei mai mari dusmani ai focilor.

[andriananovac]

Bufnița polară , este o pasăre răpitoare care face parte din ordinul Strigiformes, familia Strigidae. Trăiește în ținuturile polare nordice de tundră. Femela este mai mare, albă cu striuri și pete negricioase. Masculul este mai mic, aproape complet de culoare albă. Prada lor constă din lemingii și alte rozătoare polare, dar și potârnici de zăpadă sau iepuri. Vânează pe lumină. Cuibărește în regiunile mlăștinoase, pe movile de pământ. Iarna în căutarea hranei migrează spre sud. Ca adaptare la clima rece, este penajul foarte dens și picioarele îmbrăcate în pene.

[Gabriela.Lopotenco]

Morsele sunt mamifere mari, semi-acvatice, care trăiesc în mările reci din emisfera nordică. Există două subspecii: de Atlantic, Odobenus rosmarus rosmarus și de Pacific, Odobenus rosmarus divergens. Morsa de Pacific e puțin mai mare, masculul cântărind până la 1800 kg. Morsele mai sunt cunoscute și ca elefanți de mare.
Morsele sunt membre ale ordinului Pinnipedia. Sunt, de asemenea, singurele membre ale familiei Odobenidae. Cuvântul compus Odobenus provine din odous (din limba greacă - "dinte") și baino (limba greacă - "mers"), bazat pe observațiile efectuate asupra acestor animale atunci când ele se folosesc de colți pentru a ieși din apă. Rosmarus își are originea în cuvântul suedez pentru morsă. Divergens înseamnă în limba latină "care se despart", referindu-se la colți.

[Gabriela.Lopotenco]

Iepurele polar s-a adaptat admirabil la una dintre cele mai friguroase clime, cea a Polului Nord. Poate să supravieţuiască la temperaturi de aproximativ minus 40 de grade Celsius.Iepurele polar trăieşte în habitate diferite, de la tundra polară şi pădurile de conifere din taiga, până la zonele despădurite, de deasupra nivelului mării. în multe locuri găseşte cu greu adăpost fiind expus tot timpul anului vânturilor năprasnice şi precipitaţiilor.Iepurele polar se hrăneşte cu diferite specii de fân, arbuşti de înălţime mică şi frunze moi. Părăseşte ascunzătoarea pentru a porni în căutarea hranei, numai după apusul soarelui. Teritoriul său este de aproximativ 1-3 km2, în regiunea cercului polar, hrana sa este acoperită de zăpadă aproximativ 280 de zile pe an, astfel mulţi iepuri mor în iernile polare lungi.
Marea majoritate a plantelor din tundră îi protejează faţă de vânturile puternice. Aceste plante cresc sub startul de zăpadă şi gheaţă, iar iepurii trebuie să scormonească solul cu ghearele ascuţite, pentru a ajunge la hrana atât de necesară supravieţuirii.

[Gabriela.Lopotenco]

[img] [/img]

[Continut sponsorizat]